Membru corespondent al Academiei Române, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române din 2002. A efectuat cercetări asupra sistemului mondial modern și a crizelor sale, asupra iernii demografice, a declinului progeniei (numărului de nașteri) la scară planetară, fenomenului oboselii istorice etc. S-a implicat activ în revitalizarea cercetării dedicate mediului rural românesc; a coordonat cercetări dedicate sociologiei și geopoliticii frontierelor. Este autor a numeroase studii, manuale, monografii, enciclopedii și tratate de sociologie și geopolitică. A inițiat o nouă direcție de studii atestată de trei noi domenii în cercetarea românească: noologie, noopolitică și noogenie.

   Este doctor în științele comunicării (Université Lumière Lyon 2, 2006) și cercetător al Institutului de Sociologie din 2009. Autoare a mai multor studii de specialitate în comunicare-media, sociologia comunicării, sociologia drepturilor omului și studii de memorie. Coordonează Laboratorul de cercetare Europa Socială. Din 2014, conduce doctorate în domeniul Sociologie la Școala Doctorală de Relații Internaționale și Studii de Securitate (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca). Este membru fondator al rețelei internaționale de cercetători francofoni Discours d`Europe și membru al Board-ului la Institute for the Study of the Idea of Europe (ISIE, University of East Anglia, UK).

   Ecaterina Balica este coordonatoarea Laboratorului “Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor” și a grupului național de cercetare din cadrul “European Observatory on Femicide”. Are o experiență de peste 30 de ani de cercetare, în cadrul unor proiecte naționale și internaționale, în domeniul sociologiei criminalității și criminologiei. Din 2019 este profesor coordonator de doctorat în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române. Domenii de specializare: omor, femicid, omor-sinucidere, migrație și criminalitate, justiție restaurativă

   Doctor în sociologie din anul 2010, membră a Laboratorului de Cercetare Europa Socială. Ariile sale de interes științific vizează studiul „instituțiilor totale” și sociologia drepturilor omului, ambele direcții având ca nucleu dominant (dar nu exclusiv) cercetările efectuate asupra mediului penitenciar. Prima direcție de cercetare a fost dezvoltată cu precădere în cadrul studiilor doctorale și post-doctorale; cea de a doua a devenit ulterior obiect al preocupărilor sale științifice, atât în relație cu categoriile sociale vulnerabile, cât și cu studiul reprezentărilor media asupra trecutului european recent.

   Profesor universitar la Universitatea din București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării și cercetător la Institutul de Sociologie al Academiei Române în cadrul laboratorului Sociologia comunicării și a spațiului public (SocioCom). A coordonat numeroase proiecte de cercetare, iar în ultimii ani, a inițiat proiecte în ariile tematice: media și migrație, jurnalism și comunicare politică în contexte de criză, campaniile electorale în cultura digitală. A fost visiting professor la IEP Lyon, cercetător invitat la Fondation Maison des Sciences de l’Homme în cadrul programului DEA - Directeurs d’études associés (2015), bursier post-doctoral la prestigioase instituții academice (New Europe College, Bucharest; FMSH-EHESS-CNRS, Paris; University of Bologna).

   Sunt cercetător în cadrul Institutului de Sociologie din 1998 și doctor în sociologie al Universității din București (2006). În centrul preocupărilor mele se află omul — în viață și în profesie deopotrivă. Caut să-i fiu în preajmă, să-l cunosc și să-l înțeleg în interiorul propriului său univers de semnificații. Sunt interesată de manifestările sociale care se conturează în cadrul acestor microcosmosuri umane, în special în preajma sărbătorilor și a altor evenimente festive, când ele devin mai vizibile și mai dense simbolic. Abordarea mea valorifică documentele personale și perspectiva longitudinală, pentru a surprinde fidel complexitatea experiențelor individuale.

   Doctor în sociologie și doctor în filosofie al Universității București și absolvent de studii postdoctorale la Universității Naționale de Apărare “Carol I”, specializarea teorii ale securității interne și internaționale. Este preocupat de strategiile de inovare conceptuală și de teoretizarea care oferă o imagine mai complexă asupra proceselor sociale, economice și politice de lungă durată. Domenii de specializare: sociologia politică, sociologie instituțională, sociologie istorică, sociologie românească, relații internaționale globale.

   Anca Velicu este doctor în sociologie din 2009, având expertiză în practici de folosire a tehnologiilor digitale de către copii și tineri. Anca a publicat de-a lungul timpului studii despre folosirea tehnologiilor digitale în context educațional, medierea parentală, riscurile și oportunitățile internetului pentru copii, educație media, digital citizenship etc.. Anca a fost implicată în numeroase proiecte de cercetare naționale și internaționale, iar din 2014 este contactul pentru România în rețeaua EU Kids Online. În paralel cu activitatea de cercetare, Anca este implicată în proiecte ale societății civile pe teme de siguranță online și educație media.

   Cercetător, doctor în sociologie din 2006, specialist în sociologia comunităţilor şi securitate societală. Face parte din colectivul de cercetare al Institutului de Sociologie din 2004. Este membru şi cercetător fondator al Laboratorului de cercetare Teorie socială în cadrul căruia studiază aspecte privind structura şi morfologia comunitară și elemente asociate aprofundării cadrului de analiză a securității. Experiență de cercetare în peste 30 de proiecte de cercetare naționale și internaționale. Autor al cărților: Securitatea societală. Fundamente teoretice (2008), Securitate și insecuritate societală (2013).

   Absolventă a Facultății de Filozofie-Istorie din cadrul Universității din București, doctor în științe sociale și specialistă în sociologia religiilor, cu o experiență de peste 25 de ani în activitatea de cercetare. Interese de: istoria sociologiei religiilor în România, religia din România în timpul regimului comunist, evoluția credințelor și practicilor religioase în comunitățile de credincioși, libertatea și toleranța religioasă, vizionarismul religios, tendințele afilierii religioase în România contemporană, secularizarea și perspectivele de viitor ale religiei, valorizarea și reinterpretarea critică a contribuțiiilor unor membri de seamă ai Școlii Sociologice de la București în domeniul sociologiei religiilor.

   Face parte din colectivul de cercetare al Institutului de Sociologie al Academiei Române din anul 1999, în prezent desfăşurându-şi activitatea în cadrul Laboratorului de Sociologia organizaţiilor.

   Doctor în sociologie. Sociolog şi jurnalist, specialist în sociologia jurnalismului de agenţie şi în studii sociologice de impact, barometre regionale, studiul migraţiei, diagnoza calităţii vieţii şi a mediului în comunităţile rurale. A fost implicată în numeroase proiecte de cercetare socială derulate în parteneriat cu autorităţi şi instituţii publice în vederea elaborării de strategii de dezvoltare judeţene şi regionale.

   Cercetător, doctor în sociologie, coordonatorul Laboratorului de Sociologie Politică. Între 2022- 2024, prin detașare, a făcut parte din echipa Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență din cadrul Ministerului de Externe, departamentul Cercetare și pregătire. A participat la proiecte privind analiza socio-demografică a indicatorilor pentru dezvoltarea României, dar și de evaluare a riscurilor la dezastre, componenta vulnerabilitate comunitară. Autor al cărților:„Frontiere şi civilizații. Frontiera estică a Uniunii Europene: aspecte geopolitice şi identitare” (2014) și “România în contextul noii crize pandemice. Vulnerabilități, factori de risc, amenințări. O radiografie socio- politică” (2021).

   Cercetătoare în sociologia religiei, din 2010 s-a dedicat domeniului de interes Ortodoxia vernaculară, cu o atenție aparte acordată fenomenul religios din spațiul urban. A abordat teme de istoria sociologiei și istorie socială, referitoare în special la schimbarea socială din spațiul urban, secolele XIX-XX. Membră a mai multor societăți și asociații profesionale internaționale, s-a remarcat în special prin activitatea sa în cadrul Societății Internaționale de Etnologie și Folclor (SIEF), unde face parte din mai multe grupuri de lucru (Anul Ritual, Religie Populară și Grupul Francofon). În 2021 a fost aleasă membră a Comitetului Executiv al societății, în prezent aflându-se la al doilea mandat în această funcție: https://www.siefhome.org/about/board.shtml.

   Doctor in sociologie, face parte din colectivul de cercetare al Institutului de Sociologie al Academiei Române din anul 2004, în prezent desfăşurându-şi activitatea în cadrul Laboratorului de Sociologie rurală și analiza comparativă a comunităților. A fost implicat în cadrul institutului în realizarea de atlase sociale și de serii de hărți ale riscurilor și vulnerabilităților sociale, detinând competente în cartografie socială.

   Iulian Apostu a obţinut titlul de doctor în Sociologie în anul 2010 în cadrul Şcolii doctorale de Sociologie, Universitatea din Bucureşti. Începând cu anul 2016 este cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Sociologie al Academiei Române din Bucureşti. Este cadru didactic asociat la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din Universitatea din Bucureşti. Preocupările sale ştiinţifice de cercetare sociologică sunt orientate în jurul problemelor care ţin de familie, educaţie, mediere conjugală. În cadrul Institutului de Sociologie al Academiei Române, Iulian Apostu este coordonatorul Laboratorului de Cercetare “Sociologia familiei şi a cuplului conjugal”

   Doctor în Sociologie, cercetător știintific si membru al echipei de cercetare din cadrul Institutului de Sociologie al Academiei Române. Domenii de cercetare: noologie, sociologia religiei, sociologie politică. Autor al cărților: Comparative Noology of Jewish and Romanian People (2017) și Sociologia românească a manifestărilor spirituale (2017). A publicat o serie de studii și articole cu privire la dimensiunile spirituale și politice ale societății. Membru în cadrul Laboratorului de Sociologie Politică.

   Doctor in Sociologie (Universitatea din București) și în Științele Comunicării (Université de Bourgogne). Desfășoară cercetări legate de istoria socială şi culturală - patrimoniu material şi imaterial, muzee naţionale; trecutul recent - arta plastică românească, colectivizare, izolaționism informatic; migraţie şi noile diaspora; studii asiatice (India, Coreea de Sud), studii media (comunităţi şi reţele sociale online, NTIC, IA şi arta), relaţii politice internaţionale (Serbia).

   Doctor în sociologie și cercetător dedicat domeniului sociologiei limbii, valorificând direcța de cercetare deschisă de către Traian Herseni. Interesul său de cercetare îl constituie aprofundarea cunoașterii funcțiilor sociale și simbolice ale limbii, rolul acestora în consolidarea solidarității sociale și atitudinea instituţională a societăţilor actuale faţă de limba maternă (examinată în principal prin indicatorul legislativ de protecţie a limbii).

   Specialist în filosofie. Preocupat de istoria culturii românești interbelice și postbelice, editor al lui Constantin Noica, Nichifor Crainic, Paul Anghel, Titus Mocanu ș.a. Cărți editate (selecție): Constantin Noica, Scrisori către Paul Anghel, Iași, Editura Junimea, 2023; Nichifor Crainic, Renașterea română, vol. I: În lumina libertății, vol. II: Efemeride peste veac, Iași, Editura Junimea, 2023; Nichifor Crainic, Zile albe. Zile negre, vol. I: Amintiri din viața mea, vol. II: Memorii, București, Editura Academiei Române, 2024; Nichifor Crainic, Nopți albe. Zile negre. Martirajul de la Aiud, București, Editura Academiei Române, 2025 ș. a.”

   Doctor în stiinţele comunicării, traducător de lucrări fundamentale din domeniul ştiinţelor comunicării, redactor şi cercetător. Domenii de interes: imaginea în lumea digitală, identităţile virtuale, filmul (şi în special filmul românesc). În cadrul Institutului de Sociologie este redactor de specialitate al revistei Revista Română de Sociologie.

---